Wynken, Blynken și cu Nod
Wynken, Blynken și cu Nod, aventurieri din fire,
S-au îmbarcat ieri noapte pe-un pantof de lemn
Și-au navigat pe fluviul razei cristaline
Spre marea cea de rouă. Cuprinsă de-un curios îndemn,
Luna i-a întrebat, "ce vânt v-aduce, ce dor nu vă mai încape?"
"Am venit să pescuim hering," au răspuns ei,
"Un pește care se zbenguie-n aceste minunate ape;
Avem năvoade țesute cu fire de aur și de-argint, ehei!"
Și-au zâmbit
Wynken,
Blynken
Și cu Nod. Luna a râs și-a fredonat un cântecel,
Iar pantoful i-a legănat întreaga noapte
Și vântul, cu aripi ușoare de porumbel,
A ciufilit valurile de rouă peste poate.
Heringii erau steluțe și se vedea-n apă, ca prin geam,
Cum înotau-n marea-aceea luminoasă.
"Noi aruncăm plase printre insulițe de mărgean,
Netemători de mareea-înaltă sau de mareea joasă,"
Cântau cei trei pescari, plecați demult de-acasă,
Wynken,
Blynken
Și cu Nod.
|
Module dinamice