Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Nostalgie
Pe-o străduță mică c-un pod de lemn bătrân
Îmi este casa părintească,
În spate, sunt căpițele de fân.
Mă-nvăluie un gând ca o fantasmă:
Unde sunt, oare, copacii de salcâm?
Pe prispa casei mă așteaptă mama
cu ochii umezi, lăcrimând,
Eu, iubitor, îi sar repede-n brațe,
Că sunt de dragoste flămând.
Plâng vremurile de demult
Când copiii se jucau pe câmp,
Îmi este dor de-al vieții tumult,
De al copilăriei cânt.
Au înflorit și liliecii, care adesea plâng,
Când cineva îi rupe, pentru a lor miros, adânc.
Plâng și salcâmii atinși de nostalgie,
Cu a lor sevă atinsă de melancolie.
*Căpițele de fân se mucezesc jelindu-ne pe noi,
Căci nu mai stăm pe ele, când unul, când câte doi.
Străduța-mi e pustie, mulți prieteni mi-au plecat,
În cele țări străine, unde, de mine, au uitat.
Și podul care trece peste râu, începe-a se lăsa,
Căci tirurilor cu copaci tăiați, le este grea povara.
poezie
de
Szabó Eric
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice