Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Adunând în suflet veșnicie
De mă duc cu gândul în trecut,
să privesc prin vreme încă-odată,
cât-aș vrea să-o luăm de la-nceput,
viață dragă-n amintiri păstrată...!
Chiar bătut de iernile prea reci
sau de toamnele-mbrăcate-n ceață,
alergând pe vechile poteci,
aș mai vrea să râd cu tine, viață.
Prin păduri de fag și de stejar
noi cărări ascunse să mă cheme,
frunze dantelate de arțar
umbră să îmi fie peste vreme.
Sub înaltul cerului deschis,
peste văi ascunse între dealuri,
sufletul să-mi fie paraclis
gândului brodat cu idealuri.
Către viitor deschis zburând,
timpului să-i mai adaug zile,
prin fânețe să privesc oricând
zâmbetul frumoaselor copile.
Și privind spre chipurile lor
tinerețea vajnică să-mi fie,
să mă-mbăt cu apa din izvor
adunând în suflet veșnicie.
poezie
de
Corneliu Neagu
din revista
Armonii Culturale ISSN 2247-1545, ediția din 21.04.2021
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice