Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Jucând X și 0 cu viața
privesc fereastra
dincolo de ea tăcerea
se lungește ca umbra în apus
de la un timp nici avioane nu mai trec
obișnuiam să le număr
să văd câte gânduri încap
între un zbor și altul
diminețile îmi ieșeau cu număr par
după amiezile vorbeam cu tine
și rămânem mereu cu gustul amar
al depărtării pe buze
iar numărătoarea îmi ieșea fără soț
nici pescărușii nu mai taie ceața
nici telefonul nu mai sună
deși nu mi-am schimbat numărul
mai oprește câteodată mașina de gunoi
dar nu suntem dispusi
să renunțăm la balastul din viața noastră
și ne miram de ce ne sunt pașii atât de grei
iar picioarele de plumb
par că prind rădăcini
în lutul din care am ieșit
mă întreb dacă am fi fost
doi pomi într-o grădină
depărtarea ar fi avut același gust amar
sau rădăcinile noastre s-ar fi împletit
și fructele noastre ar fi avut aceeași culoare
poezie
de
Gabriela Mimi Boroianu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice