Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Ne mor prietenii
Aud iar voci pe scena ce devora destine,
Prietenii ne pleacă, prietenii ne mor,
Văd rătăcind trei stele prin zare cenușie,
Cu inimile triste, vorbind de moartea lor,
Și simt cum vertical vibrează-n cor poeții,
Sub cerul vlăguit de-atâta imprudență,
Pășind printre fantome, pe coridoare sumbre,
Zâmbesc nepăsători spre noua existență.
Îngenunchind cuvinte sub tălpile de sănii,
I-au râs în față morții, poetic, mai mereu,
În ritm de tarantela, acum fără vreo teamă,
Se plimbă-n nemurire, doar ei cu Dumnezeu.
Au strâns, aici, în inimi, puține anotimpuri
Și-un dor mă amăgește la modul singular,
Recidivând cuvinte își vor urma destinul,
De-atâta disperare căzând rectangular.
Miroase-a brad afară și plouă liniștit,
Se-ndreaptă înspre casa cu vise de-mprumut
Iar ilegal pe stradă au apărut doi îngeri,
Valsând în ritmul lor, la modul absolut.
În ce bibliotecă de mâine să îi caut?
Ce prostă-i simetria trăirii sus și jos.
Mă tot gândesc c-odată vom fi iar împreună,
Să dăruim cuvinte din noul adăpost.
Nu plângeți dragi prieteni, mai scrieți câte-un vers!
În vama dintre lumi e rânduială veche.
Vorbiți însă încet, ea, moartea, vă aude...
Joacă încă zaruri cu suflete pereche.
----------------------------------------------
Te vezi stăpână moarte peste ai lumii sorți?
Cei plecați de-acasă nu sunt și n-or fi morți.
Luați din lumea asta, cu toții vor trăi,
Dar după tine, moarte, ce-o fi când vei muri?
poezie
de
Mariana Moga
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice