Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Dansând în Odesa
Noi locuiam la nord de viitor, zilele deschideau
scrisori cu semnătură de copil, o fragă, o pagină de cer.
Bunica arunca roșii
din balconul ei, trăgea imaginația ca pe o pătură
peste capul meu. Am pictat
chipul mamei. Înțelegea singurătatea,
îi ascundea, ca partizanii, pe cei morți sub pământ.
Noaptea ne dezbrăcase ( i-am numărat
pulsul). Mama dansa, umplea trecutul cu
piersici, tocănițe. Auzind asta, doctorul meu a râs,
nepoata lui mi-a atins pleoapa i-am sărutat
spatele genunchiului. Orașul tremura,
o navă-fantomă înălțându-și velele.
Colegii mei au inventat douăzeci de nume pentru Evreu.
El era un înger, nu avea nume,
ne-am luptat, da. Bunicii mei au luptat
pe tractoare împotriva tancurilor nemțești, am o valiză plină
cu poeziile lui Brodski. Orașul tremura,
o navă-fantomă înălțându-și velele.
Noaptea, mă trezesc pentru a șopti: da, am trăit.
Da, chiar am trăit, nu spune c-a fost un vis.
La fabrica din localitate: tatăl meu
a luat un pumn de zăpadă, mi-a dat să gust din ea.
Soarele și-a început narațiunea diurnă,
albindu-le trupurile: mama, tata dansând, mișcându-se
așa cum îi îndemna întunericul din spatele lor.
Era în aprilie. Soarele spăla balcoanele, aprilie.
Spun iarăși aceeași poveste, lumina-mi taie gravuri
în palmă: Cărticica mea, ieși în oraș fără mine.
poezie
de
Ilya Kaminsky
din
Dansând în Odesa
, traducere de
Petru Dimofte
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice