Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Când virusul ucide
Mă întâlnesc cu mine de multe ori prin casă
Reflexia din geam îmi pune o întrebare:
- Te văd îngândurată, ești toată o grimasă
Ce s-a-ntâmplat cu tine, hai, spune-mi ce te doare?
Am căutat sub tâmplă să-i dau pe loc răspunsul:
-Aș mângâia-n natură explozia de floare
Căci dincolo de sticlă a înflorit caisul
Dar simt că mă apasă această închisoare
E o tăcere surdă, a amorțit pământul,
De dincolo de ziduri doar dangăte de clopot
Și sunet de sirene înlocuiesc cuvântul,
E geamăt în spitale și moartea dă în clocot...
Aș ține țara-n brațe la pieptul meu s-o apăr
Dar n-am așa putere decât prin rugăciune
Greșeala omenirii prin crez să o răscumpăr
Și fă din virus, Doamne, cenușă și tăciune!
Aș cere libertatea să simt sub tălpi pământul
În dimineți cu rouă să mângâi iar cu mâna
Explozia de muguri.... și-aș cere iar cuvântul
Să spun lumii întregi că viața este una!
Când virusul ucide, cine-și asumă vina?!
poezie
de
Ioana Gărgălie
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice