Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Poveste cu șoareci și geamantane
la urma urmei,
ce mai caut
în acest peisaj de plastic
dintre ieri și un tavan de mansardă?
între ceștile de zestre și ideile mele
e o republică
etajată acustic
în tonuri de lemn artificial.
sunetul nu ține de foame, nici de mână,
așa că mi-am îndesat în buzunare șoarecii. plecăm,
nu mai am nimic prin bucătărie
care să ne intereseze.
casa a ieșit înaintea noastră,
în fugă,
din otrava de rozătoare.
acum pune timbre
pe niște dorințe letale și inutile,
poșta a dat faliment sentimentalo-etern,
dar ea încă nu știe.
am auzit că se înființează un continent nou,
fără pisici,
pentru colecționarii de erori.
eu și șoarecii mei avem greșeli legendare
de ros.
undeva, pe altă planetă udă,
dar încă nefolosită,
sigur găsim la parter
o locuință cu zgomote comestibile,
o brânză enormă,
poate chiar și o smintită de fericire
care nu se oprește,
pentru că eu am cărat după mine
cerul în geamantan.
poezie
de
Corina Dașoveanu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice