Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Sonetul 154
Zeul Amor dormea în iarba mare
Cu torța care-n inimi foc aprinde,
În timp ce nimfe, pururea fecioare,
Vin lângă el și una-n mână o prinde
Și-o ia cu ea - mândrețe de ființă -
Căci legiuni de inimi încălzise;
Și Generalul, ce sădea dorință,
Dormea când ea cu arma lui fugise.
Și torța într-un izvor o stinge bine,
Însă din foc el ia căldură vie,
Încât un loc de îmbăiat devine
Pentru bolnavi; dar mintea bine știe,
C-am fost și eu, crezând că lecuiește,
Dar focul din iubire nu-l răcește.
poezie clasică
de
William Shakespeare
, traducere de
Octavian Cocoș
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice