Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Poem neterminat
Sunt ca o carte veche de cineva uitată
Pe un peron de gară, aproape de blestem,
Am fila-ngălbenită de vânturi sfâșiată
Și-ntre coperți palpită neterminat poem.
Nu înțeleg, iubite, ce demon te-a-nvrăjbit,
De ai plecat năvalnic, cu pas nimicitor,
Privirea n-ai întors, te-ai depărtat grăbit
Și mă întreb retoric, te simți învingător?!
Am vrut atinsă-n voie rescrisă cu iubire,
Visând extazul clipei cu ochii de fecioară,
Cuprinsă de dorință și zbor spre fericire,
Un basm trăit în doi, pe țărm de primăvară.
De-ai fi citit întregul cu inima deschisă,
Căci printre rânduri, simțirea îmi dosesc,
Ai fi-ntâlnit fiorul și dragostea promisă,
Un foc arzând mereu pe rugul femeiesc.
Sunt doar o carte veche, cu fila-ngălbenită,
Iar timpu-și cerne iute uitarea peste mine,
Zadarnic chem iubirea și lupt să fiu ispită,
Tu n-ai să mă citești, căci nu există mâine.
poezie
de
Rodica Constantinescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice