Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Ne plâng străbunii
Ne plâng străbunii în mormânt
Văzând ce se întâmplă pe pământ.
De ură, de dureri și dușmănie,
De viața noastră dată chezășie.
E tot mai plin pământul de sărmani,
De teroriști, de criminali și șarlatani.
De oameni care pentru-un pumn de bani
Aruncă-n jur doar vorbe de ocară.
Oprște, Doamne,-această cruntă boală!
Boala-i transfigurată-n pocăință,
Dar nu plecăm genunchiul cu căință.
E doar o mască falsă-n care arde
Dorința lumii pentru libertate.
Dorința de-a lăsa pentru Iisus
Povara ce ni s-a ursit de sus.
Se simte clocotind ipocrizia,
Căci am uitat ce-nseamnă omenia.
Sunt tot mai mulți români plecați în lume...
Întoarce-te în țara ta, române!
Ai fost prea mult străinilor o slugă...
Povara ce o duci, te rog, aruncă!
În țara ta întoarce-te și plângi,
Chiar dacă brazdele durerii sunt adânci.
De s-ar întoarce Ștefan sau Corvin,
De-ar ști că suntem slugă la străin,
Cu arma-ar face drum peste hotare
Și ne-ar salva de greaua întristare.
Și ar tăia cu fulgeru-n furtună
Pe cei ce la străini întind o mână.
Ei ne-au lăsat, murind, un jurământ:
Să apărăm murind acest pământ.
Noi azi ne vindem glia la străini
Și-a prins străinu-n țară rădăcini.
Acum pământul nostru roditor
E dat mai pe nimic străinilor.
Cu toții l-au prădat, l-au umilit.
Și în genunchi strămășii ne-au trudit!
Plânge în suflet cumpăna fântânii
Că s-au pierdut printre străini românii.
poezie
de
Livia Mătușa
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice