Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Situația la zi
Cei dragi se-nmormântează
În saci de plastic, Doamne.
Se-apropie Crăciunul...
Noi plângem la icoane.
În lume-i pandemie
Ș sufletele plâng,
Vin morții să se-nchine
Pe muntele Parâng.
Plâg brazii cu tămâie
Și mir de ape curge
Din muntele durerii.
O lume-ntreagă plânge!
Se sfarmă libertate,
Credință și familii.
Uită că-n astă lume
Noi suntem pelerinii.
Ne-mpresurăm cu ură...
Doamne, acest calvar
E scris cu suferință
Și plâns în calendar.
Spitalele, deodată,
Sunt cimitire pline.
Ni se ucid părinții,
Copiii... Ce rușine!
La colțuri se vorbește
De-un virus ucigaș
Ce umblă astăzi liber
Prin orișice oraș.
E haos peste lume!
E genocid. Păcat!
La astă suferință
Tot oamenii ne-au dat...
Nu mai avem iubire!
S-a prăbușit în noi...
Avem în schimb mari lipsuri,
Salarii mici, nevoi.
Nici urmă de cultură,
Învățământ, lumină.
Și pentru toate-acestea
Tot omul poartă vină.
Of, n-avem anotimpuri!
Suntem flămânzi și goi.
Ne-am aruncat copiii
La lada cu gunoi.
Nu mai avem credință,
Prea mult am îndurat
Și am trăit de-a pururi
Făraădelegi. Păcat!
În lanțurile morții,
Tu, Doamne, fi cu noi!
Salvează-ne, Tu, Părinte!
Și spală-ne cu ploi...
Ne pleacă- n țări străine
Copiii. Și trudesc
Își părăsesc pământul
Și portul românesc.
Își părăsesc tradiții
Și pleacă-n depărtări,
Mai vin la câte-o nuntă
În țară, uneori.
Ori la o-nmormântare.
Au viza de flotant
De când, plini de speranță,
Din țară au plecat.
Opinca și cojocul
Au devenit istorii.
Alungă, Doamne Sfinte
Durerea, plânsul, norii!
pamflet
de
Rodica Nicoleta Ion
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice