Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Poetul nepereche
De-un secol și mai bine stă de veghe
Ca un stejar, poetul nepereche.
Privește! Apa vine, apa trece,
Din cer veghează lumea de poeți,
O lume tristă, candidă și rece.
Doar timpu-și trece-n gând cu pași alerți.
Ne-a mângâiat lumina și sufletul și glia
Și ne-a adus din ceruri, prin cânturi, poezia.
Și câți poeți la tâpla-i, să stea, au încercat,
El a rămas de-a pururi, demn și neegalat.
Acest titan de neînvins, această piatră de granit,
De veacuri, nu a fost învins, ci-a dăinuit în infinit.
Cu cinste și credință, peste ani,
Ai fot u tei, trudind printre castani...
Ai răspândit în noi miros de vers,
Și vieții-ai dat și vraje, dar și sens.
Poporului de strajă, ai fost zid,
Tu l-ai zdrobit în vers pe Baiazid.
Ca tricolorul iar vei dăinui
Pentru străbuni, bunici, părinți, copii!
Câmpia din Rovine, va trăi
Emoția de vis a revederii.
Eminovici, ești calea învierii.
În opere adevărate perle,
Tu ești luceafăr printre giuvaere.
Poporul azi de tine-și amintește
Și stima sa simbol ți-o dăruiește...
(poem închinat marelui nostru poet, Mihai Eminescu)
poezie
de
Livia Mătușa
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice