Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Te-a ales, pe tine, Ană!
Căutând printre creștine o soție devotată,
Cu-o zeiță comparată, Ană, te-a ales pe tine
Pururi să îi fii mireasă. Și-ntr-o zi de veselie
Ai dat Cerului simbrie poposind în a Lui casă.
Nu ți-ai încălcat cuvântul de a-i fi etern supusă,
Cu o dragoste nespusă, respectat-ai legământul.
Ți-a fost rege, ți-a fost mire, stăpân pe al tău destin,
Doi iubiți într-un cămin, cerând drept la fericire.
Îmbătat de-a ta prezență, ți-a șoptit că-i ești icoană,
În inimă suverană... L-ascultai cu inocență...
Ai crezut că niciodată răul nu te va atinge,
Sufletul că nu-ți va frânge cu dorința vinovată.
Dar un vis de preamărire nici în somn nu i-a dat pace,
Gândul vrând să i-l îmbrace cu dorința de zidire.
Pentru a-și urma destinul și a construi cetatea,
A simțit că puritatea își va mistui suspinul.
Ană, iar vei fi aleasă! Chiar de-n pântec pruncu-ți plânge,
Lacrimi vei scălda în sânge, vorba nu-ți va fi-nțeleasă!
De ce n-ai crezut furtuna ce-a trimis-o Dumnezeu
Tot înaintând mereu, alergând precum nebuna?
Dacă poți, azi schimbă drumul făcând calea înapoi,
Crede ploaia ce-n șuvoi spune că te-așteaptă scrumul!
Iar de vrei ca mănăstirea patima să ți-o primească,
Ajută-l să o clădească, dar nu-ți accepta zidirea!
poezie
de
Marilena Răghinaru
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice