Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Patru uși ( extras din Numele vântului' )
Poate că cea mai mare însușire a minții noastre
este abilitatea de a face față durerii.
Gândirea clasică ne arată care sunt cele patru uși ale minții
prin care fiecare trecem în funcție de propriile necesități.
Prima este ușa somnului.
Somnul ne oferă un refugiu
unde putem să ne ascundem de lume și de toate durerile ei.
Somnul marchează trecerea timpului,
distanțându-ne de lucrurile care ne-au rănit.
Când o persoană este rănită, de multe ori își pierde conștiența.
Similar, cineva care primește vești traumatizante
devine adesea letargic sau leșină.
Acesta este felul în care mintea se protejează de suferință,
trecând pragul primei uși.
A doua este ușa uitării.
Unele răni sunt prea adânci pentru a putea fi vindecate
sau prea adânci pentru a fi vindecate repede.
Mai mult, unele amintiri sunt pur și simplu chinuitoare
și pentru ele nu există leacuri.
Dictonul "timpul vindecă toate rănile" nu exprimă adevărul.
Timpul vindecă cele mai multe răni,
celelalte se ascund după această ușă.
A treia este ușa nebuniei.
Sunt momente când mintea primește-o lovitură atât de cumplită
încât se afundă în nebunie.
Deși așa ceva nu pare un beneficiu, de fapt este.
Sunt momente când realitatea nu-i decât o perpetuă suferință,
iar pentru a se elibera, mintea trebuie să evite realitatea.
Ultima este ușa morții.
Opțiunea finală.
Nimic nu ne mai poate vătăma după ce am murit.
Cel puțin așa ni s-a tot spus.
poezie
de
Patrick Rothfuss
, traducere de
Petru Dimofte
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice