Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Karma
Tot timpul duc o umbră după mine,
prieten..., sau dușman necunoscut?
nici de aproape nu o văd prea bine,
celesta-mi vrajă..., făr' de început!
De cum se plimbă soarele pe boltă
ea se întinde altfel pe pământ,
mereu mai suplă, calmă, dezinvoltă,
ar și vorbi dacă-ar avea cuvânt.
Să fie oare umbra mea cea dreaptă
sau doar al karmei nevăzutul chip,
urcând cu mine treaptă după treaptă
pe munți înalți sau bancuri de nisip?
Când norii grei în ceruri se adună
ea mă veghează dinlăuntru meu
s-așază-n sufletu-mi speriat cunună
cu harul sfânt trimis de Dumnezeu.
Iar liniștea cea calmă se întinde
peste Destinul reîntors la mal,
o pacea nesfârșită mă cuprinde
iar karma-n suflet urcă val cu val.
poezie
de
Corneliu Neagu
din revista
Logos & Agape, 01.02.2021, ISSN 2601-1719, ISSN-L 2601-1719
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice