Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Sonetul 102
Iubirea-mi crește, deși pare slabă;
Nu e mai mică, chiar dacă n-arată;
Fiindcă iubirea nu e o podoabă
Ca gura s-o slăvească ziua toată.
Iubirea ne-a fost nouă primăvara
Când îi ieșeam cu triluri înainte
Cum cântă și privighetoarea vara
Ce către toamnă tace apoi cuminte.
Nu c-acum vara nu mai e plăcută
Ca-n vremea când cânta privighetoarea,
Dar triluri reci crenguța o frământă
Și ce-a fost bun și-a cam pierdut valoarea.
Și tac și eu, tăcerea mi-e firească,
Cântecul meu să nu te plictisească.
poezie
de
William Shakespeare
, traducere de
Octavian Cocoș
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice