Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Sonetul 4
Mă uit la tine cu înfiorare
Și ochii noștri se-ntâlnesc hoțește
Privirea ta-i fierbinte ca un soare
Și inima în piept se zvârcolește.
Aș vrea să-ți spun ceva, dar gura-i mută,
Nu mai gândesc, căci mintea e absentă
Îmi pari a fi atât de cunoscută,
Poate din viața noastră precedentă.
Mă tem să mai clipesc, să nu-ți iei zborul
Ori visul meu frumos să se termine
Și stăm așa, și ne frământă dorul,
Iar tu îți pleci privirea de rușine.
Și-atunci din Cer o voce îmi șoptește:
"Bărbatul este cel ce cucerește!".
poezie
de
Octavian Cocoș
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice