Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Sonetul 56
O, dragostea mea dulce, tu te-nviorează
Tăișul se tocește, foamea nu dispare
Chiar dacă azi mănânci și ea se temperează
Mâine va fi din nou la fel de arzătoare.
Așa că, dragul meu, chiar dacă azi privirea
Din ochii tăi flămânzi ți-o umpli cu de toate
Să mai privești și mâine, să nu te pierzi cu firea
Ca dragostea s-o împingi cu nepăsare-n moarte.
Lasă acest răgaz, ca un ocean să fie
Care desparte țărmuri, cu oameni logodiți,
Ce-n fiecare zi privesc cu nostalgie
Iubirea să se-ntoarcă, să fie fericiți.
Și-această separare e ca o iarnă grea,
De-aceea toată lumea să vină vara-ar vrea.
poezie clasică
de
William Shakespeare
, traducere de
Octavian Cocoș
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice