Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Sonet de pandemie
Cum aș putea să cred c-o cârpă mică
Ce stă la gură, oarecum banală,
Mă protejează care va să zică
Să nu mă pricopsesc cu vreo răceală?
Și cum s-accept că-ntreaga mea ființă
E apărată de-orice neplăcere
Când mă sufoc, căci nu e cu putință
Să-mi intre oxigenul în artere?
Dar când n-am mască fac ca tot românul
Când ies pe stradă sunt cu luare-aminte
Că vine polițistul ca nebunul
Și-mi dă amendă, să mă-nvețe minte.
Dar sunt viclean cum nu vă vine-a crede
Așa că statul banii mei nu-i vede.
poezie
de
Octavian Cocoș
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice