Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Sonetul 38
Și cum să-mi tacă muza îmbufnată
Când tu insufli versuri minunate?
Dar ești o temă mult prea rafinată
Pentru hârtii de proastă calitate.
O! Și numai tu ai merite depline
Dacă ce-am scris privești cu-apreciere,
Căci orice prost compune foarte bine
Când cu lumina ta îi dai putere.
Fii tu a zecea Muză, mai dotată
Decât acelea nouă invocate,
Pe cel ce te imploră fă-l să poată
Să nască versuri veșnice, curate.
Când muza mea plapândă mă ajută
Truda-i a mea, a ta e slava sfântă.
poezie clasică
de
William Shakespeare
, traducere de
Octavian Cocoș
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice