Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Sonetul 34
Și-atunci de ce-mi promiți o zi așa frumoasă
Ca să pornesc la drum, lipsit de pelerină
Când lași norii meschini în cale să îmi iasă
Splendoarea s-o ascundă cu inimă haină?
Că nu-i de-ajuns ca norul vremelnic să-l străpungi
Și ploaia s-o usuci pe-un chip ce stă-n vântoasă
Că nimănui nu-i place cu-așa balsam să-l ungi
Ce vindecă doar rana, însă ocara-o lasă.
Și nici rușinea ta durerea nu-mi alină
Chiar dacă te căiești, eu tot sunt chinuit,
Că slabă-i mângâierea când trist e cel cu vină,
Pentru acela care pe cruce-i pironit.
Ah! Dar iubirea ta plânge cu perle rare
Ce fapta rea o șterg, că au valoare mare.
poezie clasică
de
William Shakespeare
, traducere de
Octavian Cocoș
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice