Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Nave înconjurate de mare
Nave înconjurate de mare,
Albastru nemărginit în continuă expansiune,
Vânturi șuierătoare și muzica valurilor, a valurilor dominatoare,
Sau strigătul singuratic al balizelor în evaporația marină,
Unde, cu voioasă încredere, întinzând albe vele
Corabia spintecă eterul prin strălucirea și spuma zilei
Sau sub bolta înstelată, noaptea;
Și eu, lângă bătrâni și tineri marinari, o reminiscență-a pământului,
Al cărui raport va fi poate-n sfârșit citit în întregime.
Aici sunt gândurile noastre, gândurile călătorilor,
Aici nu-i doar pământul, pământul ferm, cum spun unii,
Aici se văd arcadele cerului, simțim cum se mlădie sub noi puntea,
Simțim prelungi pulsații, fluxul și refluxul mișcării necontenite,
Șoaptele tainelor nevăzute, fantomaticele și vastele sugestii
Ale lumii apelor sărate, curgerea lichidă-a silabelor,
Parfumul, suspinele stinse-ale frânghiilor, ritmurile melancolice,
Perspectiva largă și orizontul îndepărtat și subțire-s aici,
Iar acesta este poemul oceanului.
Nu te clătina, o, carte, împlinește-ți menirea,
Nu ești doar o reminiscență a pământului,
Tu ești, de-asemenea, un strigăt singuratic spintecând eterul,
Apropiindu-te încrezătoare de un țel care va fi-într-o zi atins,
Consoarta fiecărei corăbii care navighează navighează și tu!
Poartă mai departe spre ei pachetul care conține iubirea mea
(dragi marinari, pentru voi am împachetat-o, pagină cu pagină;)
Grăbește-te, cartea mea! Întinde velele albe, micuțul meu strigăt,
de-a curmezișul valurilor dominatoare,
Cântă, navighează, poartă-n nemărginirea albastră pe toate mările
Acest cântec făcut pentru marinari și pentru navele lor.
poezie clasică
de
Walt Whitman
, traducere de
Petru Dimofte
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice