Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Luna
Soarele și Luna, la ceas de taină, mâna și-au dat,
Ca Pâmântul noaptea să nu rămână neiluminat.
Într-o frăție cosmică, tacită s-au înțeles
Și când soarele se stinge, sus pe cer, de la apus,
Răsare luna, o soră naturală și fidelă
Ce se-nvârte pe orbită-i exact calculată
Și pământul îl cuprinde-n al ei tentacul.
O pereche misterioasă aceste astre fac,
Un El și-o Ea ca-ntr-o poveste aievea,
Cu ochiul Ele ne fac când o eclipsă apare,
Iar noi fascinați suntem de proporțiile universale
Și ne-ntrebăm firește cum e cu putință
Asemenea perfecțiune în cosmos să existe.
Seară de seară în décor nocturn apare
La-nceput o semilună, timidă, glacială,
Cu un zâmbet surâzător, galeș și smerit
Și-apoi crește, pătrar după pătrar
Și la apogeu ajunge-n acest spațiu colosal.
Un briliant la piept Pământul poartă
Și-a lui strălucire argintie n noaptea înstelată,
Luminează calea sufletelor spre o necunoscută poartă,
Când în somn profund și plin de vise, ele pleacă.
Domnește sus pe cer pân ce soarele apare,
Semn doar să ne dea ca și a ei prezență
Se va simți din plin în a noastră existență
Și de-om urmări atenți ale ei puteri sporite,
Vom înțelege mai bine viața de pe planetă.
Sub clar de lună jurăminte multe curg
Și legăminte sacre de dragoste se țes,
Părtașă discretă la ale noastre povești este
Și a ei vrajă pecetea pe-a noastră viață pune.
O, Tu, sferă luminoasă și nestemată,
Simbol cosmic și singular pentru planetă,
În fiecare seară îmi intri în inimă și în casă
Și-mi aduci aminte tot mereu,
Ce minunății a lăsat în Univers, Dumnezeu.
poezie
de
Georgeta Ganea
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice