Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Uraganul
Spre-asfințit, la orizont, o linie-argintie,
Parcă din cea mai neagră beznă apărută,
Scânteind ca sabia lui Azrael,
Semnalizând o răfuială, o dispută:
Tot mai amenințătoare întunecimea s-a-încruntat,
Apoi s-a albit linia, înfricoșătoare ca un șarpe.
Toți cei care-o priveau știau bine prevestirea-aceea
Simțeau că uraganul este foarte, foarte-aproape!
Până la bompres talazurile s-au înălțat,
Cei mai bravi au devenit smeriți ca preoții;
Tunetele se-apropiau învolburând oceanul
Cu rânjete mai fioroase c-ale morții:
Velele și straiurile fâlfâiau rupte-n două,
Catargele și vergile gemeau fenomenal,
Cerul, negru ca smoala, se-apropia de ape
Se-avânta până la cer catargul principal.
Dincolo de etravă arborele prova a zburat,
Cordaje și palancuri erau împrăștiate peste tot;
Nava-n tangaj lovea cu fruntea-n valuri
Toate scârțâiau, marea fierbea dezlănțuită,-n clocot!
În mijlocul acelui vârtej sălbatic, al acelui haos,
Deasupra și-n jurul meu doar disperarea și disperații
Brațe chinuite și fețe gâfâind în căutarea unei guri de aer,
Și înecul, și înecații!
poezie
de
Charles Swain, 1801-1874
, traducere de
Petru Dimofte
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice