Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Toamna
Toamnă grea, de peste veacul veacului,
Moartea și-a bătut în mine cuiele.
Svârle de pe suflet haina dracului,
Gândurile la văratec suie-le,
Țipă sus, în ceruri, să ne mântuie,
Ploile, netălmăcite șopote
Singur, numai soarele, să bântuie,
Liniște ca după val de clopote.
Murmurând în fumuri de descântece,
Arde-mi toate rănile iubirilor.
Viitorul pune-mi-l în cântece,
Iar trecutul lasă-l mănăstirilor.
Rupe toate sforile cuvântului,
Fă morman din jalnica paragină,
Arde tot și dă cenușa vântului,
Rând cu rând și pagină cu pagină.
Vântul mi-o aduce de pe-o ramură,
Pe deasupra anilor și-a sorților,
Smulse din trecut, ca dintr-o flamură,
Fire albe de mătasa morților...
Haideți pași, bătătoriți aleele,
Chiuind răsbit, ca la petrecere.
Zilele-mi bătrâna moarte iee-le,
În curând vă veți culca sub secere...
Că de când tot bat și vântur lumile
Inima de-atâta bocet acră mi-i;
Ia-mi de mână sorțile și du-mi-le
Să nu beie din paharul lacrămii.
Mi-or urzi cu vântul și cu ploile
Gândul răvășit pe drum, ca șetrele,
Dorul mort, rătăcitor ca foile,
Sufletul nepăsător ca pietrele
poezie celebră
de
Ștefan Ciubotărașu
din
"Însemnări ieșene", Anul II, Vol. III, Nr. 2, 15 ianuarie 1937, p. 90
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice