Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Prințesa din castel
Mă prosternez în fața poeziei,
Că nu-s din firea mea infatuat,
Și-aș vrea să-mi dau măsura măiestriei
Făcând un mic poem mai rafinat.
Să cânt în el iubirea-adevărată,
Cu patimă și multă elocință,
Iar mintea mea să fie inspirată,
Atât cât este-n viață cu putință.
Căci dragostea nu e o bagatelă
Acesta e un fapt indubitabil,
Ci o prințesă dintr-o citadelă
Ce se predă unui bărbat capabil.
Și poate o să credeți că-s patetic,
Că am o paradigmă învechită
Ori că demersul meu e pur estetic,
Însă eu știu ce înseamnă o iubită.
Dar totuși îmi e greu să spun în slove
Ce-ascund adânc în inimă și-n minte,
Pentru doi ochi ca două supernove
Mi-ar trebui o mie de cuvinte.
De aceea, cred c-ar fi cu mult mai bine,
Decât să stau să scriu așa-n neștire,
Să iau prințesa din castel cu mine
Și să mă pierd cu totul în iubire.
poezie
de
Octavian Cocoș
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice