Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Joc de iarnă
Orașul era același
Exact
Halucinant de intact
Vitrinele toate,
Gălbui luminate,
La fel desuete și decolorate
Pe străzile goale
Aceleași! cu umbră în ele și șoaptă ferită perechi provinciale
Alene ningea,
Dar cădea cu vechimi noua nea,
Turbure, sură, deasă,
Ninsoarea sporea îmbulzită, lânoasă
Din ea.
Iarna în alb mătăsos ca o raclă-o mireasă.
Copii
Clădeau un om de omăt cu vrăbii în pumni și în glasuri zurlii.
Lunar
Omul creștea bulbucat și cu ochi ca de zar.
De ce
Îmi vine deodată atâta pustiu de melancolie?
Ai cui sunt? Ai mei?
Genunchii aceștia grei?
Iată-mă alb ca o navă în ceață,
Ivit în oglindă, față în față.
Cine e omul acesta nins?
M-am scuturat de omăt,
Dar nimic nu cădea fumuriu
De pe ființa nălucă, pe pragul pustiu
Eram eu nu nins
Singur, bătrân, învins.
Neauzit de încet,
Moartea clădise din mine un om de omăt.
poezie celebră
de
Ionel Teodoreanu
din
La Porțile Nopții, Editura Tineretului -1970
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice