Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Mănânc și râd
E miez de iarnă, e un ger cumplit
Și m-am trezit cu greu de dimineață
Am băut ceai cu pâine și dulceață
Și-apoi la drum cu tata am pornit.
Micuțul iaz a dispărut complet
Sub platoșa de gheață lucitoare
Și nu mai simte nicio frământare,
Iar soarele se-nalță încet-încet.
Facem doi pași și ascultăm tăcuți,
Dar pojghița cea albă nu trosnește,
Ci parcă zâmbitoare ne șoptește
Să nu mai fim atât de precauți.
Tăiem o copcă mică lângă mal
Acolo unde gheața e mai groasă,
Iar apa clipocește întunecoasă
Sub cerul cu sclipire de opal.
O vreme pescuim netulburați
Însă apoi, de-atâta nemișcare,
Mi-au înghețat picioarele cam tare
Și-mi vede tata ochii înlăcrimați.
Atunci mă strânge-n brațe drăgăstos
Și-mi spune îngrijorat peste măsură,
- Hai că am prins ceva de-o saramură,
Să mergem, c-acest ger e nemilos.
Se lasă noaptea cu obrazul hâd
Și face mama pește de mâncare,
Iar eu cuprins atunci de nerăbdare
M-așez la masă și mănânc și râd.
poezie
de
Octavian Cocoș
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice