Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Ne mor poeții
Ne mor poeții, Doamne!
Și nu facem nimic!
S-au strâns atâtea toamne,
Cu rânced iz de... dric!
De ce, din tot ce-i putred
Și nefolositor,
Nu piere ce e șubred,
Ci se-nchid ochii lor?
Chiar cei ce nasc sublimul
În cântece zglobii,
Sau deplâng lumii chinul,
Cu lacrimi de copii!
Pe ei îi piedem zilnic,
Odată cu iubirea,
Supuși jugului silnic,
Ce ne-a ucis menirea!
Cum să rezistăm, Sfinte,
Pe-acest pământ nedrept,
Azi moare un părinte,
Mâine, moare-un poet?
Și ce va mai rămâne,
Când tot se prăbușește?
Când nu va mai fi pâine,
Iar ura clocotește?
De tineri, mor poeții,
Ca frunzele-n reci toamne,
Pe noi ne strâng pereții,
Ai milă de noi, Doamne!
(S-a stins, fără veste și la netimp, poeta Anca Maria David. Dumnezeu s-o odihnească!)
poezie
de
Leliana Rădulescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice