Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Dreptul la replică în iubire
La ceas târziu, când Luna se arată
Și-n vise îmi apari precum un prinț,
Când umbrele pe chipul meu se ceartă
Mă-ntreb de adevăr spui, ori mă minți.
Mi-am tatuat în suflet nuferi, vise,
Dealuri cu flori am tot cutreierat,
Dar nu știu calea către fericire
Și-n spinii suferinței am călcat.
Pe malul stâng al sufletului tău
Eu m-am oprit o clipă în cădere
Și te aud cum fredonezi, dar eu,
Doar cu-un sărut mai pot prinde putere.
Câmpiile cu greieri m-au primit
Ca pe o nimfă. Mă bârfesc ades,
La tine-n brațe că am poposit,
Dar că iubirea nu ți-am înțeles.
Adesea vântul cade în genunchi
Și-mi prinde toamna-n valuri de cercei,
Mă chinuie, de vreme rea un junghi,
Iar tu pari un străin și nu mă vrei.
În ochii mei ești doar o amăgire...
În lacrimi - o epavă, mă scufund
Un S. O. S. plutește în privire
Și gându-i smuls de valuri, fad și nud.
Mi-a poposit în palme un izvor...
Tu, înainte de-a mă pune-n pat,
M-ai sărutat pe chip, încetișor,
Apoi cu vântul vieții ai plecat.
Și drumuri lungi, precum un somn de vară
Cutreierat-am ca să te găsesc.
Dar ceasul a sunat. Și-ntâia oară,
Ți-am spus în șoaptă, simplu, te iubesc.
poezie
de
Rodica Nicoleta Ion
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice