Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
O voce din cor
De câte ori n-am plâns împreună-amândoi
Gândindu-ne la viața noastră și la al ei chin;
Prieteni ai mei, nu știți, habar n-aveți voi
Despre frigul și întunericul din anii care vin!
Azi mâna celei dragi o strângi,
Te joci cu ea și, lipsit de griji, zâmbești;
Când întâlnești minciuna, plângi
Sau scoți cuțitul gata să străpungi,
Dar, un copil sărman doar, atâta ești!
Nu există stavilă pentru intrigi și minciuni;
Semnul morții nu-i vizibil deloc pentru profani.
Lustrul nopții ne orbește cu negrii lui tăciuni,
Cerul e măturat de sateliți nebuni
De ani mulți, de ani și ani!
Acest veac își va scoate curând, veninoși, caninii
Iar eu, cu tine, vom vedea-n fiecare zi
Cerul acoperit de giulgiul cel obscen al vinii;
Râsul va îngheța dincoace de frontierele luminii
Angoasa cu numele A - NU - MAI - FI...
Aștepți primăvara, copile, dar
Ochii tăi nu vor mai vedea de-acum niciuna.
Vei implora cerul să aprindă iarăși fitilul astrului solar
Dar soarele nu va mai răsări, nici luna.
Tu plângi, dar plânsul, ca un bulgăre amar
Cade și moare,-întruna.
Fiți fericiți în viața și pe drumul vostru pe deplin
Placizi ca apa, vorbind ca iarba,-n șoaptă.
O, dacă-am fi știut ce se va-întâmpla, ce ne așteaptă,
Despre frigul și întunericul din anii care vin!
poezie
de
Aleksandr Blok
, traducere de
Petru Dimofte
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice