Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Când vei fi bătrână
Când vei fi bătrână, cu păr alb și somnoroase pleoape,
Și vei picoti pe lângă foc, ia-n mână-această carte
Și citește-o-încet, și visează la umbrele catifelate
Pe care le-au avut cândva ochii tăi, și la adâncile lor ape.
Mulți te-au îndrăgit în momentele-ți de grație fermecătoare
Și ți-au iubit frumusețea c-o dragoste sinceră sau prefăcută,
Dar numai unul ți-a iubit sufletul rătăcitor în goana lui de ciută
Și-a iubit și tristețile-acelui chip și fiecare-a lui nouă-înfățișare.
Și-aplecată peste jarul din care,-arar, răsar flăcări mici, rebele,
Murmură, tristuță, cuvinte despre Dragostea care-a zburat
Și care-a trecut dincolo de muntele din toții munții mai înalt,
Și și-a ascuns fața-n mijlocul unei mulțimi de stele.
* Poem scris în tinerețe de Yeats pentru Maude Gonne.
poezie clasică
de
William Butler Yeats
, traducere de
Petru Dimofte
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice