Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Umbre
E toamnă și se-ntunecă devreme
O lună fermecată e pe cer,
Ceva în noapte pare să mă cheme,
Și peste tot sunt umbre-n cartier.
Mă plimb tăcut pe o străduță veche
În stânga și în dreapta arunc priviri
Și calc ușor, cu pașii mici, pereche,
Pe umbrele lăsate de clădiri.
Un plop însingurat se înfioară
Atunci când este mângâiat de vânt,
Cu liniștea din jur se înfășoară
Și-aruncă o umbră lungă pe pământ.
O fată și-un băiat se ceartă tare
Și-și spun cuvinte aspre berechet
Se duc apoi acasă, la culcare,
Având în ei o umbră de regret.
Încep să simt și eu puțină teamă
Ca nu cumva tu să mă fi uitat
Și inima începe să îmi geamă
Și-o umbră-n suflet mi s-a strecurat.
Dar cred că tu știi asta foarte bine
Că fie vremea bună, fie rea
Atunci când eu mă aflu lângă tine
Tu fericită ești la umbra mea.
poezie
de
Octavian Cocoș
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice