Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Seceta
De cinci luni și jumătate
Nu a mai plouat deloc
Râurile sunt secate,
Iar pădurile iau foc.
Soarele, parcă de ciudă,
Tot pământu-a pârjolit,
Vitele în țarc asudă,
Oamenii s-au moleșit.
Vântul răsuflarea-și ține
Nu adie nicio boare
Plopului să urle-i vine
De atâta nemișcare.
Câmpurile-s pustiite
Și pline de crăpături,
Plantele îngălbenite
Cad răpuse de călduri.
Au ieșit femei o mie
Și ce mare le e truda
Că s-au adunat pe glie
Și imploră paparuda.
Popii moaștele sărută
Și se roagă conștiincios
Toată ziua imnuri cântă,
Însă fără de folos.
Unde ești, Sfinte Ilie?
Să pocnești un pic din bici
Să stârnești o vijelie,
Ca să plouă și pe-aici.
Doar speranța ne mai ține
Și credința-n Dumnezeu,
Mâine poate-o fi mai bine,
Fără apă-i tare greu.
poezie
de
Octavian Cocoș
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice