Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
M-a-nvățat măicuța mea
Când eram copil la mama,
Eu luam la toate seama,
La ce spune gura ei,
Nu scăpam niciun crâmpei.
Multe m-a-nvățat măicuța,
Împreună cu tăicuța.
M-a-nvățat, cum spune sfântul,
Cu exemplul și cuvântul.
M-a-nvățat ce se cuvine,
Ce e rău și ce e bine,
Ce e viciul și virtutea,
Libertatea, servitutea,
Ce-i credința și păcatul,
Ce-i copilul și bărbatul.
M-a-nvățat ce-i omenia,
Ce e cinstea și hoția,
Să nu-nșel și să nu fur,
Și să nu comit sperjur.
M-a-nvățat măicuța mea
Ce să fac când lumea-i rea,
Bunătatea și morala,
Să îmi recunosc greșeala,
Să nu fiu răzbunător,
Ci om bun și iertător,
Să nu fiu invidios,
Să nu am obrazul gros,
Să nu mint, să nu bârfesc,
Să nu beau să mă-amețesc.
M-a-nvățat măicuța mea
Să fiu demn, nu o lichea,
Să nu fiu un ticălos,
Ci om bun și credincios.
poezie
de
George Budoi
din
Părinții și copiii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice