Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Din anotimp în anotimp, poemul
Mai cântă-mi, poete,
vreo două cuvinte
De viață, de moarte,
de neam, de alean,
Când ți-este iubirea-n
sonete sorginte
Să bem din poeme-n
pocal de mirean.
Ne curgă și versul,
din buze pe barbă,
Ca mustu-năsprit,
tulburat de vocale,
Rămână dulceața-n
prelins, ca o narbă
Din lirica vie(i), în
antal, pe podvale.
Te uită la pomi
cum își scutură frunza,
I-o ploaie-arămie
peste chip întomnat
Și cheamă-ți zefirul
ce-și fluieră muza
Să vină la masă-
'ntr-un ritm cadențat.
Ochioasa vergură,
cu grape-n urechi,
Se mlădie toată-
'ntr-un toc de stihar
Și poala și-o-nvârte
în versuri perechi
Pe-o geană de suflet
ca un chilimbar.
Mai scrie-mi, poete,
mai scrie panseuri
Cu tușul dorinței
prin vene ce-și curg
Duium de vlăstare,
înflorind în eseuri
Prin oasele veacului
anotimp înfirând.
poezie
de
Iolanda Șerban
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice