Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Pașii toamnei
Cu o mângâierea-adâncă melancolic vine toamna,
Din sticliri răsăritene arde-azuru-n picături,
Mărturii în valuri curg peste ochii negrii, doamnă,
Și prin felinar respiră amintiri, ca frimituri.
Ratăcite-n haina vieții nuanțele-și schimbă fiorul,
Verzi copii au fost odată printre ramurile blânde,
Au cântat psalm înfloririi ce le-a-mbrățișat fuiorul,
Și-au pulsat lacrime-n pleoape din iubirile arzânde.
Foșnet pe tărâm rostește tremur de dureri din soare,
Suflete, ocean uscat, ce te pierzi nemărginit?
Arămie-ți pică frunza prin valuri din depărtare,
Pieptu-ți plânge, te ridică peste cerul adormit.
În plutiri de răni se duc încleștarea ta de astre,
Zborul frunții cade-n vise, luptă inima-n șuvoi,
Se ridică în inele fumegări de fiere-n coaste,
Drumuri se ascund sub stele, prin frunzișul strâns în noi.
Draga mea, izvor de lacrimi din pământ de flăcări sacre,
Pașii tăi ușori plutesc printre șoaptele căzute,
Ți-ai urcat trupu-n psaltirea zilelor cu-arome nacre
Și-mi aduci mierea din glasul rătăcirii absolute.
Roșii bulbi așterni podoabă din ciorchinii dulci ai firii,
Mi-ai copt strugurii sălbatici cu aroma ta-n contururi,
Fulguiești raze fragile peste poala fericirii,
Tu îmi dai sărut pe suflet cu magia ta de-a pururi!
poezie
de
Aurel Petre
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice