Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Oameni precum copacii
Există oameni precum copacii...
ei dăruiesc de e nevoie,
bucăți de stea sau lapte-al stâncii,
cu inimă și bunăvoie.
Acum privesc adânc în mine
și cred că sunt copac, însă am teamă...
poveri îmi stau pe umeri în ciorchine,
nu știu de pot să descifrez o anagramă.
Dar stau la post că asta mi-e menirea
deși furtuni îmi lasă cicatrice,
îți dăruiesc surâsul căci asta îmi e firea
sperând că vei prelua a mea matrice.
Lovită sunt de-a ta indiferență
însă eu știu că sufletul ți-e chinuit,
mă-nchin în fața ta cu reverență,
accept cu umilință gandu-ți tăinuit.
Eu brațele-mi deschid ca ramuri
de ai nevoie te cuprind la trunchi,
înalț spre cer verzile mele flamuri
și visele ți le strâng mănunchi.
Uneori nedorită sau chiar umilită,
bătută de vânt și arsă de soare,
precum copacul rămân aici, nesilită
și când va fi să mor, voi muri în picoare.
poezie
de
Doina-Maria Constantin
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice