Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Se vor mai naște scriitori ostași?
Fiind la țară-am auzit un cântec
Al unei inimi care-mi bate-n piept.
Lucrând pământul, printr-un vechi descântec,
Am pus în floare cântul ei perfect;
L-au repetat modeste filomele,
Spunându-mi că greșesc în visul meu,
Când mă încred în razele de stele
Dar nu-s apropiat de Dumnezeu...
Aici, la țară, sărutând pământul,
Mi-am amintit de Tricolorul sfânt,
Când eu, ostaș, rostindu-mi Jurământul,
I-am spus că-l duc cu mine și-n mormânt!
Deși sunt laș acum ca toți confrații
Ce botnița își poartă-n chip nedemn,
Când flutură Covidul potentații,
Ca slugi să fim, supuși, la al lor semn,
Mi-am amintit, în plină libertate,
De un poet, de-un Păunescu demn
Și de-un Vadim, strigând că nu se poate
Uita de-al Eminescului consemn,
Că viitor de aur țara are
Cu brațele nervoase de eroi,
Dar vocile acestea, mi se pare
Că au rămas străine printre noi.
Gândindu-te la ei, te întristezi
Ce mulți sunt azi, chiar scriitorii, lași,
Că nu le-auzi protestul de aezi...
Da, sunt puțini poeții bravi ostași!
poezie
de
Pavel Lică
din
Galaxia marilor iubiri
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice