Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Toamnă, dulce vătămare...
Ești frumoasă, Neiubito, ca un zâmbet de fecioară,
Ce își pleacă ochii minții printre curioși ce-ar vrea,
Să-ți culeagă toată poama de pe ram în plină vară
Și să-ți bea virginitatea într-o ceașcă de cafea.
Fluturi poalele în falduri, ce se mlădie alene
Pe-un picior cu talpa goală, mirosind a ruginiu,
Faci cu ochiul pohtei noastre, tremurând viclean din gene,
Amăgindu-ne cu toane de un roșu vișiniu.
Și ce mov ne-mbie gura să mușcăm din fructe coapte,
Ce te-mbracă pentru nuntă. Ce aromă de gutui,
Ne învăluie trezirea, după cea mai lungă noapte,
Când, de nurii tăi, Zeițo, încă suntem nesătui!
Că mușcăm flămânzi din tine, Preafrumoaso ești de vină,
Când splendoarea defilează, dezgolită de rușini!
Și ne amețești, Nebuno, cu mireasma-ți de sulfină,
De călcăm de bună voie prin scaieți și mărăcini.
Și, ce dulce vătămare ne mângâie asfințirea
Verilor ce-și plâng plecarea prin perdelele de ploi!
Deși știm, mâhnită Toamnă, că amurgul ți-e menirea,
Nazurile ți le frângem chiar în lacrima din noi...
poezie
de
Violetta Petre
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice