Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Plopul singuratic
În a mea copilărie, plopi în sat au fost doar trei
Și erau înalți și mândri, verticali, unul ca altul,
Groși erau la trunchi și nimeni nu îi cupridea de-a latul,
Ca în cartea de poveste se comparau cu niște zmei.
Mai înalt acum atinge, maiestos seninul cer
Răzlețitul plop bătrân, rămas în satulmeu natal,
Care-n zilele când plouă zgârie norii de opal
Și în viiforul de iarnă nu îi pasă că e ger.
Azi trăiește singuratic în colț verde de grădină,
Iar pe lângă rădăcini l-au năpădit muțimi lăstarii
Căci de vechea sa tulpină se legară armăsarii,
Iar în freamătu-nserării frunza-i plânge și suspină.
Gândul rău s-a pus de omul care-ar fi dorit să-l taie,
Însă nimeni nu va putea avea cândva curajul
Caci putere mare n-are spre ai strămuta tonajul,
Pentru foc e slab, că arde doar cu fum, făr de văpaie.
poezie
de
Ioan Friciu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice