Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Atât de fragedă
(parodie după poezia "Atât de fragedă" de Mihai Eminescu)
Atât de fragedă, te-asameni
Cu-n trunchi din cel mai vechi cireș!
Și ca un monstru între oameni,
Din calea vieții mele,... Ieși!
Tu rupi, când calci, covorul moale,
Cu prea-umflatul tău picior
Și zdrăngănit aud, de oale
Când îmi vorbești asurzitor.
Din vina strâmtei tale rochii,
Ce se crăpa încetișor,
Ieșitu-ți-au acum și ochii;
Erai un elefant în zbor.
O, vis feroce de iubire,
Pădurii mumă din povești,
Cănd tu zâmbești, a ta zâmbire
Mi-arată cât de acră ești
Și că în tăinuita noapte
Mă bagi în somnul cel de veci,
În timp ce ale tale șoapte
Fiori îmi dau, mai reci, mai reci...
De-acum renunț la cugetare,
Căci ochii nu-ți mai sunt fierbinți
Și-ntunecoasa renunțare
Umbrește falsele dorinți.
Iar când te duci, să știi, în fine,
Că nu mă țin de pasul tău;
Pierzându-te, e pentru mine
Salvarea sufletului meu!
Că te-am zărit, nu-i a mea vină
Și veșnic nu o să te iert,
Mă voi trezi iar la lumină;
Eu nu voi mai vorbi-n deșert!
Și n-o să te mai văd, Ivonă,
Icoana Verginei Marii
Mă apără de-a ta Coronă
De Viruși... Nu o să mai vii!
parodie
de
Carmen Cristina Ștefănescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice