Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Cărările ce duc spre luncă
Revăd din nou cărările ce duc spre luncă,
pe malul râului, sub pașii tot mai grei,
iar zarea-n depărtare-mi pare mai adâncă
când ochii-mi zăbovesc pe florile de tei.
Chiar glasul ciocârliei, dincolo de baltă,
se-aude, peste apă, parcă mai schimbat,
cu triluri rătăcite-n clinchetul de daltă
pe lacătul ce-mi ține dorul încuiat.
La asfințit, când zarva de pe râu dispare,
eu încă te aștept sub plopii de pe mal,
dar timpul, evadat din vechile tipare,
mă cheamă peste râu c-un cântec de caval.
Rămân orfane-n luncă gândurile toate,
trec râul, mai în jos, prin vadul blestemat,
în fața mea aud doar dalta care bate
pe lacătul ce-mi ține dorul încuiat.
poezie
de
Corneliu Neagu
din
Tăcerea din adâncuri
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice