Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Tot ce vă las vouă
Fulgere de stele antamează cerul
Când poieni ascund, pași de căprioare,
Sunt fierarul slovei, gândul, mi-i hangerul
Sfâșiindu-mi carnea, și-osul ce mă doare.
Macilor li-i câmpul coaptă-înfășurare
În cochilii melcii-și cată-
ascunzătura,
Nu mă știe nimeni. Ahhh, ce ușurare!
Lacrima și dorul mi-adâncesc curbura.
Înroșesc poeme soarelui ce-apune,
Stau la-ntretăierea mâinelui din mâine,
Beau otrava clipei, ce nu poate spune,
Câtă așteptare-mi curge prin ruine.
Cetina se-închină frunzei de ferigă,
Prinsă-n tinda lumii mă tocmesc, cu Luna,
Suflul galaxiei pare că mă strigă
Foc cu foc s-aprindă, oțelind furtuna.
Înfierez cuvinte,-n pântece de vamă,
Torn oțel armurii, de însingurată,
Obosit mi-e ochiul, pentru cei ce-aclamă,
Fără ca iubirea, inimi, să străbată.
Sunt fierarul slovei, gândul mi-i hangerul
Sunt născută apă,-n, ape mă voi scurge
Sfâșiind pământul, aerul și cerul,
Tot ce vă las vouă, scris-am, doar cu sânge.
poezie
de
Iolanda Șerban
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice