Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Sunt obosit
Sunt obosit, asta-i clar,
Într-o zi, fiecare om ajunge să fie obosit.
De ce-s obosit, habar n-am:
Oricum, dac-aș ști, asta nu m-ar ajuta cu nimic
De vreme ce oboseala e mereu, mereu aceeași.
Rana doare cum doare,
Fără nicio legătură cu cauza care a produs-o.
Da, sunt obosit,
Și-întotdeauna surâzând abia perceptibil
Acestei oboselii care nu e decât:
În trup o nevoie de-a dormi,
În suflet o dorință de-a nu gândi
Și, ca o încununare, luxul de-a nu avea speranțe.
Sunt inteligent, iar asta-i totul.
Am văzut multe și-am înțeles multe
Din cele ce-am văzut.
Și mai există-o anumită plăcere pe care oboseala
ne-o oferă,
Cum și sentimentul că, la urma urmei, capul folosește la
ceva.
poezie
de
Fernando Pessoa
, traducere de
Petru Dimofte
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice