Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Un anume simț al umorului
Nimeni n-ar trebui să stea în fața lunii
Pentru-a scânci un cântecel dulceag,
În poză de curtean, cu manierele unui dandy,
Fără niciun firicel de umor, oricât de vag.
Să ne punem pe cap tichie pestriță de clovn
Și să ne pictăm chipul la ceasul cunoscut
Pentru-a pătrunde-n vraja acelei fereastre aurii
Și pentru a vedea tot ce trebuie văzut.
O, tu, oglindă de pe-al cerului obraz!
Noi găsim acolo exact ceea ce-oferim.
Așa că să zâmbim cât mai simplu, mai onest,
Să cântăm și sufletele să ne-împodobim.
Da, numai pedepsindu-le cu glume bune
Stafiile și spaimele vor înceta a lor colindă,
Iar zânele și spiritele bune și prietenoase,
Ne vor dărui zâmbetele lor de dincolo de-oglindă.
poezie
de
Vachel Lindsay
, traducere de
Petru Dimofte
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice