Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Vioara
Din ce copac fantastic, din mari si vechi paduri,
Ti s-a durat vioara cu timpul în nervuri
Ca de ridici arcusul, usor, ca la un semn
Se redesteapta timpul încremenit in lemn?
S-a-ngândurat o clipa obrazul diafan:
Simteai ca-n lemn vioara cuprinde un ocean!
Din vastele-i întinderi profund sa poti sa cânti,
Îti trebuie furtuna grozava sa-l framânti...
De unde ai atâtea puteri de foc nestins,
Arcusul tau sa miste oceanul necuprins?
De-acum voi sti: adese când treci, tu porti solemn,
La subtioara timpul, încremenit în lemn.
poezie celebră
de
Eusebiu Camilar
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice