Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
E ca și cum din versuri mi-ai plecat...
Mi-e dor de tine ca de-o lună plină,
Iubita mea cu buclele în vânt,
E noaptea-n care îți recit și-ți cânt
Atins de rău și absolvit de vină.
Și păunescian mi-e dor de tine,
E ca și cum din versuri mi-ai plecat
Spre-a scrie un scenariu separat
În altă lume, unde ți-e mai bine.
Un dor extrem, ca o anomalie,
S-a infiltrat în mine, insolent,
Cuprins de poftă, mă consumă lent
Și face din carnagiu sindrofie.
Mi-e dor de tine ca de o durere
Pe care-o simți în oase, ceas de ceas,
Iar fără ea te-ntrebi ce-a mai rămas
Și ce ofrandă ți se va mai cere.
N-am construit altare, nici palate,
În general, am râs când n-avea sens
Și am trăit, în doi, pe contrasens,
Mirându-ne că încă se mai poate.
Am fost doar vânzătorii de iluzii,
Neînțeleși actori, cerșind un bis,
Ne-am prins în piepturi semnul "interzis",
Hrănindu-ne cu patimi și confuzii.
Mi-e dor de tine ca de-o lună plină,
Iubita mea cu buclele în vânt,
E noaptea-n care îți recit și-ți cânt
Atins de rău și absolvit de vină.
Cristian Lisandru
în
Volumul "Numele tău ca o întrebare..."
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice