Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Mark Twain și Ioana D'Arc
Când soldații yankei ajung la baricadă
Ioana D'Arc adresează fiecăruia o laudă.
Ea poartă azi armură din cap până-n picioare,
Poeții lumii-ntregi declară asta-n gura mare.
Cine-o fi fost, răzbătând prin focul gloanțelor încrucișat,
Primul soldat american pe care ea l-a întâmpinat?
Mark Twain, Comandantul, făr-a zâmbi, făr-a face glume,
Conduce-n luptă pe tinerii noștri, cei mai viteji din lume.
Yankeii, iată, se-ntorc la curtea regelui Arthur.
Drapelul Ioanei, sacru, arde deasupra lui, un foc vioi și pur.
Pentru că ea i-a chemat sufletul afară din mormintele cetății
Și unde stă ea va sta și el până-n ziua cea mare-a judecății.
Dar eu, eu nu pot decât să plâng, să plâng strângând din dinți,
Pentru tot acest măcel cauzat de oameni, de îngeri și de sfinți.
poezie
de
Vachel Lindsay
, traducere de
Petru Dimofte
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice